in noapte

p










                                                           Luna a inflorit
       Luna a inflorit

La marginea tarmului pustiu
Cu noaptea cea neagra
Ca o multime de rindunele
Ce se aseaza lin in palma ta
Atunci cind sint obosite;
Ape imense cu adincimi moarte
Si suflete mai triste decit somnul…
Luna se naste
Printre aburi ce se sparg
Dezvelind ochiul imens de marmura alba
Ce se tavaleste printre crengi de salcii
Ce uneori erau parca atit de lungi
De se adapau cu laurii zinei






Ce cinta pe o stinca din malul adormit;
Dormeai alba in salcimii somnului
Iar ochii mei te priveau ca pe-o balada de toamna
Prin amintiri fericite
Cu emotii proaspete de primavara.
Cind somnul zbura in dimineata
Corpul tau se arcuise ca o mare lumina de luna
Cu abur de lilieci infloriti,
Si cind palmele tale m-au atins duios
Ti-am respirat alaiul zinelor posesiv
Iar tu mi-ai curatat ranile
Spalindu-mi trupul cu alge si flori marine
Hranindu-ma dupa furtuna cu toate culorile din curcubeu
Ca si cum degetele tale s-au cuntopit 
Printre coarde de harpe;
Nu mai puteam sa te privesc
Si-atunci te-am respirat
In timp ce inima-mi ofta umil,
Nu ca frunzisurile padurilor
Ci ca frunzele uscate de toamna ce se tirasc
In parfumul ce apune pina in largul marilor
Cu brizele usoare ale primaverii
Ce imi descarnau trupul de carne 
La saruturile tale ninse cu petale de flori.
Aceasta este splendoarea obscura a dragostei
Cind luna fuge printre cerurile intunecate
Iar norii ning cu stele
Cind parul tau iti curge pe trupul fin
Ca un riu de aur inghetat,
Topit in flacari solare
Al carui parfum… incins,
Curge ca mierea pasiunilor dulci
La marginea marii
Printre flori marunte, sub cer
Unde cinta pasarile si apele
In coruri de argint
Ca tremurul stelelor si-al trupurilor noastre.