marți, 12 aprilie 2011

toamna

 



Din pomul verde si frumos
Mai cade-o frunza, inca una...
Si se astern covor pufos,
Asa e toamna-ntotdeauna!


Si pasari zi de zi se duc,
Si vezi doar una cite una...
Precum o frunza-n virf de nuc,
Asa e toamna-ntotdeauna!

Pe drum, pe case si pe flori
Frumoase brume-si pun cununa...
Se-ascunde soarele in nori,
Asa e toamna-ntotdeauna.

(Petru Carare)
 




 
Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile,
Mai nestatornice si mai
Subtile...
Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza,
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma-i cu surpriza,
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotie-a-nflorit
A doua oara...

 








 Crizantema e in floare...
covor de frunze se asterne...
 dovleacul toarce in cuptor,
mustul susura in pahare,
vazduhul stropi de ploaie cerne,
un greieras canta cu dor...
 
Miroase-a toamna pe ogoare,
si-a mere gata parguite,
soarele bland alinta iarba,
si-un cos cu gutui parfumate.
 






Al toamnei lin
Prelung suspin,
Ca de vioara,
Raneste greu
Sufletul meu
Si ma-nfioara.




Pendule bat
Si-ndurerat
N-ascult nici una,
Caci in urechi
Simt zvonuri vechi
Si plang intruna.




Si singur sunt
In asprul vant
Care ma poarta,
De parc acu’
Asemeni cu
O frunza moarta.


 








Din pomul verde si frumos
Mai cade-o frunza, inca una...
Si se astern covor pufos -
Asa e toamna-ntotdeauna!

Si pasari zi de zi se duc,
Si vezi doar una cite una...
Precum o frunza-n virf de nuc -
Asa e toamna-ntotdeauna!

Pe drum, pe case si pe flori
Frumoase brume-si pun cununa...
Se-ascunde soarele in nori -
Asa e toamna-ntotdeauna.



 




Soarele motaie printre norii de plumb topit si parfumul amarui al florilor de crizantema imbie la visare. Covor fosnit de frunze sangerii a imbracat aleile si pasii se topesc alene printre puful papadiilor intarziate. Crengile golase danseaza in bataia vantului si o vrabiuta zgribulita ciripeste somnoroasa pe o banca pudrata in picurii de bruma matinala.

"A venit toamna" sopteste alene o dalie pitica si trei petunii ofteaza melancolice. Cateva mere rubinii se leagana alintate de mireasma dulce a dovleacului copt. E toamna iar si alaiul de emotii iti smulg o lacrima de cristal printre genele tremurande.
 












Coboara toamna-ncet din slava,
Naframa galbena-i rasare
Si peste varfuri de dumbrava
Ii flutura departe-n zare.




Atat de jalnic geme vantul,
Cum s-a pornit acum sa zboare,
Pare c-a prins in drum cuvantul
Unei neveste care moare.



Pe urma lui un plans se-mparte
Si-n taina codrului strabate,
Ca niste fluturi -; soli de moarte -;
S-alunga foile uscate.
Lumina soarele si-o frange,
De somn pleoapele i-s grele,
In jur de patul alb isi strange,
Mai des, cernitele perdele.
Din geana lui abia o raza
Imi mai aluneca pe frunte
Si tremurand imi lumineaza
Argintul firelor carunte...


 








Frunze multicolore fosnesc sub pasii grabiti... vantul leagana crengile golase... soarele motaie printre norii de plumb topit... picuri de bruma argintie au imbracat ogorul in mii de nestemate stralucitoare... cocorii au plecat si parfumul toamnei ne umple sufletele de melancolie...


Iti doresc o toamna plina de bucurie si belsug!



 




Pomii isi scutura podoaba
 si bruma straluceste,
strugurii adunam cu roaba
caci mustul dulce este.
 
    Borcanele-n camara stau aliniate,
cu gemuri si dulceturi gata parfumate,
dovleacul aramiu motaie-n cuptor,
pudrat cu mirodenii si-un bot de untisor.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu