Cand iubirea te cheama...

• http://pretuiesc-dragostea-ta.blogspot.com

Nici nu conteaza cum te numesti, ce esti, ce faci, cum arati... sufletul meu te-a recunoscut si te-a imbratisat... Sufletul tau i-a raspuns... Mereu vor sta imbratisati...orice distanta ar fi intre noi. Cuvintele nu-l pot aduce nici mai aproape, nici nu-l pot indeparta...pentru ca el este aici,imbratisat de sufletul meu. Te-a regasit si ti s-a daruit. Nu cere nimic, nu cauta nimic...doar se bucura ca te-a gasit... Ii era tare dor...

Când iubirea copleşitoare vă facesemn, urmaţi-i îndemnul.Chiar dacă drumurile ei sunt aparentgrele şi prăpăstioase.Şi când vraja ei paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni.Iar când iubirea transfiguratoarevă vorbeşte

Şi o simţiţi profundă şi divină,daţi-i crezare.Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfarme visurile himerice,asemenea vântului de miazănoapte care vă pustieşte grădinile.Fiindca precum iubirea vă încunună,adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice,Precum vă face să creşteţi mai repede si îmbătaţi de fericire,tot ea trebuie să vă reteze uscăciunile si să vă distrugă cât mai repeder ăutăţile şi egoismul.Precumea vă ridică, îmbătaţi de bucurie, până la înălţimea voastră ideală,alintându-vă cu o dumnezeiască Gingăşie ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui infinit al iubirii tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă forţă purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre,zdruncinând încleştarea lor cu pământul. Asemeni snopilor de grâu,ea vă seceră, niciodată întâmplător,vă treieră pentru a vă descoji,vă vântură pentru a vă curăţa de pleavă,

vă macină până la înălbirea făinii voastrevă frământă până ajungeţi supuşi,divini şi puric ca apoi să vă hărăzească focului său şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă a nemuririi la ospăţul divin.Toate acestea şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea,pentru ca astfel să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne din care izvorăşte Iubirea .Dardacă, stăpâniţi de îndoială, egoism şi meschinărie, suspiciune sau teamă,
veţi căuta doar tihna şi plăcerea
dragostei care permanent vi se dăruie ără ca voi să iubiţi,atunci e mai bine să vă acoperiţi,fiind înfrânţi, goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri în lumea fără  anotimpuri,unde veţi râde,dar nu cu întreaga voastră bucurie,unde veţi plânge,dar nu cu toate lacrimile voastrepe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.

Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu 

ia energia sa atotputernică, divină şi 

misterioasă decât de la sine.

Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea 

niciodată să fie stăpânită 

de cel sau cea căruia i se dăruie.

Fiindcă iubirii adevărate îi este de ajuns iubirea infinită, sublimă şi transfiguratoare când iubiţi nu trebuie să spuneţi.Creatorul este în inima mea,ci mai degrabă .Eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului.Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea,dacă o meritaţi cu adevărat,vă va arăta drumul ea însăşi.Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini prin totală iubire.Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe,fie ca acestea să fie: Să te topeşti de iubire în tot şi să devii
izvor de iubire divină ce susurul înnoapte-şi cântă;Să cunoşti adeseori durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii,să te trezeşti în zori, cu inima  mereu înaripată şi să înalţi plin de recunoştinţă mulţumire pentru încă o zi de iubire;să te odihneşti, copleşit de beatitudine,la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului;si apoi să adormi înălţând din inimă o rugă pentru fiinţa iubită, iar pe buze să ai un cântec de laudă.

Pe cerul sufletului meu! 
Am scris dorinţe cu praf de stele! 
Poate din întîmplare ,vei da de ele! 
Am scrise dorinţe-n zeci de gînduri 
Împrăştiate printre rînduri! 
POATE-NTR-O ZI LE VEI GĂSII 
TE VEI OPRI ŞI VEI CITII. 

Şi atunci poate vei afla 
Ce dor îmi e de tine! 
Cînd vîntul mă mîngîie-noapte. 
Amintindu-ne cum ne iubeam în şoapte 
Pe inimă mi-am scris ! 
Nevoia mea de tine şi setea de iubire , 
Dar nu m-am înţeles ,tăcerea ţi-e de piatră! 
Şi sufletul din mine,un strigăt în pustiu. 

Şi cît aşi vrea iubire 
Dorinţa să-mi auzi,să mă cuprinzi în brate! 
ÎN SUFLET SĂ-ASCUNZI! 
Să mă cuprinzi în palme 
în ochi să-mi simţi privirea . 
Să te alint cu şoapte. 
Şi chipul să-ţi dezmierd. 

Dar visele-s aievea . 
Dorinţele se pierd 
Şi n-ai să şti vreodată! 
CĂ ÎNCĂ TE AŞTEPT. 
Te-aştept scriind dorinţa ! 
Cu lacrimi de iubire. 
Pe colţul meu de suflet 
Ce a rămas la tine! 

AUZI???...AUZI FOŞNETUL BUZELOR MELE??? 
Te şoptesc singure 
Chiar dacă nu ţi-am simţit niciodată sărutul 
Închide-mă-ntre pleoape . 
Să fiu numai cu tine! 
ŞI DACĂ TOTUŞI M-AI IUBIT! 
Păstrează-mi amintirea 
Atinge-mă cu gîndul 
Sărută-mă cu ochii! 
Şi lasă-mă de tine! 
Încet să mă apropii! 
Vino şi pune-ti fruntea ! 
Pe pieptul meu din nou! 
Cu un cuvînt alungă tot ce în noi e rău! 
SĂ MAI TRĂIM ODATĂ! 
O clipă de iubire ! 
Şi apoi ca o nălucă! În noapte să dispari! 

Doar tu ca să fi zîmbet ,iar eu.... 
O lacrimă căzută pe urmele paşilor tăi! 
Rămase pe nisipul din suflet! 
Doar tu ca să fi şoapta! 
Iar eu voi fi TĂCERE! 
Doar un mănunchi de cuvinte. 
Culese de inimă,în nopţile în care! 
Sînt atît de departe de tine!